Moștenirea – condiții de examinare
Decesul unei rude apropiate presupune și demararea unei proceduri prin care bunurile mobile și imobile care i-au aparținut de-a lungul vieții pot trece în posesia moștenitorilor. Așa cum din martie 2019, în legătură cu modificarea legislației descendenții defunctului nu mai sunt obligați să accepte moștenirea în termen de 6 luni, oamenii, care nu au perfectat actele la timp, întâlnesc dificultăți.
Problemele ce țin de perfectarea moștenirii sunt unele dintre cele mai des întâlnite de către avocați, mai ales în rândul vârstnicilor din mediul rural.
ION DĂNOI, avocat:
Cel mai des ne confruntăm cu faptul că persoanele nu au acceptat moștenirea prin depunerea unei declarații de acceptare în termen de 6 luni de la momentul decesului rudei sau persoanei, așa cum prevedea legislația civilă în vigoare, până în luna a 3-a 2019. Apare necesitatea în cazul dat, ca moștenitorul să se adreseze în instanța de judecată cu o cerere de constatare a faptului acceptării moștenirii prin intrare în posesie.
Pentru ca moștenitorul să poată intra în drepturile depline asupra bunurilor moștenite, acesta trebuie să se adreseze în primul rând la un notar.
ELENA MOSCALU, notar:
După ce am constatat faptul decesului și locul ultimului domiciliu, cu persoana care s-a adresat stabilim cercul de moștenitor, actele care urmează să le prezinte pentru perfectarea unei moșteniri. După ce au fost prezentate toate actele solicitate de notar invităm moștenitorii și deschidem procedura succesorală.
Moștenitorul nu poate să renunțe decât în termen de trei luni din momentul ce a aflat despre deschiderea moștenirii, dacă moștenitorul a fost notificat corect, a cunoscut faptul deschiderii moștenirii și nu s-a adresat la notar în termen de trei luni, el nu mai poate renunța la moștenire pe motiv că a acceptat implicit moștenirea.
În cazul în care moștenitorii locuiesc peste hotarele țării pot iniția procedura de moștenire prin intermediul reprezentanței diplomatice din țara în care se află.
Este caracteristic pentru Republica Moldova, atunci când din trei sau patru moștenitori, prezenți în fața notarului avem doi, restul sunt plecați peste hotare. Nu se întâmplă nimic grav, pentru că R.M. are reprezentanți diplomatici aproape în toate statele și în cazul dat, moștenitorii pot să meargă la reprezentanții diplomatici ale R.M., perfectează o procură pentru perfectarea moștenirii și notarul perfectează moștenirea în baza procurii.
În situația în care defunctul nu a lăsat nimănui un testament sau un contract de donație și nici nu are moștenitori, atunci chiar și rudele îndepărtate pot pretinde la bunurile acestuia adresându-se în instanța de judecată. Tot în instanța de judecată poate fi contestat certificatul de moștenitor atunci când după repartizarea bunurilor mai apare un succesor care pretinde la ele. În acest caz, justițiabilul trebuie să achite taxa de stat, care conform legii presupune 3% din valoarea acţiunii, dar nu mai puţin de 150 lei şi nu mai mult de 25 000 lei de la persoanele fizice.
LILIA ȚURCAN, președinta Judecătoriei Edineț:
Procedura de contestare a certificatului de moștenitor presupune că la notar, atunci când s-au adresat moștenitorii n-a fost adus la cunoștință tot cercul de moștenitori și vicios a fost dus notarul în eroare și a apărut un moștenitor care nu a fost inclus în masa succesorală și pentru aceasta se contestă certificatul de moștenitor legal în instanța de judecată. Prin martori, prin certificatele din primărie să confirme că sunt rude îndepărtate și pot să pretindă la bunurile.
Odată cu moștenirea bunului, succesorului îi revine și obligația de a perfecta toate actele asupra acestui bun.
VIOREL PUPĂZĂ, șef adjunct, Serviciu Cadastral teritorial Bălți:
Este necesar ca moștenitorul să prezinte certificatul de moștenitor, eliberat de către notar, actele de proprietate ale defunctului. Această normă a fost introdusă prin modificarea Codului Civil. La moment înregistrarea dreptului de proprietate în baza certificatului de moștenitor costă 130 de lei.
Din ianuarie 2024 urmează să între în vigoare noile taxe, pe care moștenitorii va fi obligat să le achite în bugetul de stat pentru a intra în posesia bunului moștenit.
