„Doar credința în Dumnezeu mă ajută să merg înainte”. Povestea unei femei transgender din Moldova
Full Article 8 minutes read

„Doar credința în Dumnezeu mă ajută să merg înainte”. Povestea unei femei transgender din Moldova

Cum e să te naști într-un corp străin? Corpul e într-un fel, dar tu te simți cu totul alt om. Tânăra transgender Irina trăiește cu această senzație toată viața. Toată viața a fost discriminată și luptă pentru dreptul de a fi ea însăși. NM vă povestește istoria ei. 

Atacată lângă casă

Acum Irina poartă perucă. Recent a fost atacată lângă casa sa. I-au uns părul cu spumă pentru anvelope și a fost nevoită să-l taie. Irina nu știe cine este acest individ, dar ține minte în mici detalii acea zi: „S-a întâmplat în data de 27 aprilie, în jurul orei 21. Veneam de la muncă. În troleibuz niște tineri au început să mă tragă de păr. I-am rugat să mă lase în pace, dar au început să-mi vorbească indecent. În drum spre casă, i-am întâlnit din nou. Și iarăși au început să mă insulte. Unul dintre ei a început să mă urmărească. Vorbeam la telefon și în timpul acesta i-am simțit mâna în părul meu. Îmi turna spumă pentru anvelope pe cap și mă insulta”.

Irina ține minte ca prin ceață ceea ce s-a întâmplat ulterior. A încercat să-și spele părul, dar fără niciun rezultat. Tatăl a ras-o pe cap, iar Irina a plecat la poliție.

„Polițistul mi-a râs în față și m-a întrebat de ce am venit. I-am explicat că consider că ceea ce mi s-a întâmplat este discriminare și că aș vrea ca acel tânăr care a comis fapta să fie tras la răspundere. Mi-au promis că se vor clarifica”, spune tânăra.

„Doar credința în Dumnezeu mă ajută să merg înainte”. Povestea unei femei transgender din Moldova

Irina s-a obișnuit deja cu discriminarea. Transgenderii, spune ea, sunt cei mai discriminați și mai neînțeleși în societatea noastră, nimeni nu le soluționează problemele. „Pentru drepturile acestora în Moldova luptă reprezentanții minorităților sexuale, adică homosexualii și lesbienele. Dar ei nu știu particularitățile vieții noastre. Teoretic cunosc, dar practic – nu. Mai sunt persoane non-binare, dar nici ele nu înțeleg transgenderii, deoarece nu vor să-și schimbe genul”, povestește tânăra și adaugă că s-a săturat să tacă și că este gata să lupte pentru drepturile sale și pentru drepturile altor transgenderi. 

Trebuie să remarcăm faptul că transgender și orientarea sexuală nu au nicio legătură. Homosexualii și lesbienele sunt atrași de persoane de același gen. Transgenderii însă sunt persoanele a căror gen nu corespunde cu autoidentificarea. Non-binarii nu se identifică nici cu unul dintre genurile existente. 

Despre copilărie și adolescență

Irina s-a născut băiat și a înțeles încă din copilărie fragedă că trăiește într-un corp străin. La vârsta de cinci ani a înțeles că nu se poate comporta ca ceilalți băieți, iar în adolescență se ascundea de părinți și măsura uniforma școlară a fetelor. Se întâmpla pe timpul Uniunii Sovietice, când despre transgenderi nimeni nu știa nimic. Irina era considerată stranie, cu retard, nimeni nu voia să prietenească cu ea. Ea, însă nu voia categoric să comunice cu băieții. „Nu voiam să beau cu ei alcool și nici nu aveam ce discuta cu ei. Ei vorbeau despre fete și despre relațiile cu ele. Nu aveam chef să discut așa ceva”, povestește Irina. 

După absolvirea școlii a devenit mai dificil să-și ascundă identitatea. „Aveam 18 ani. Mă priveau straniu pentru că nu aveam prietenă”, spune Irina. După absolvirea școlii a decis definitiv că vrea să fie ea însăși. Spera că va putea duce o viață dublă: acasă, când va fi de una singură, va fi domnișoară, iar în societate- bărbat. A început pe ascuns să-și cumpere haine pentru femei și să le îmbrace prin casă când părinții erau plecați. 

„Părinții m-au văzut de trei ori în haine pentru femei”, povestește ea.

Metoda i-a fost sugerată de un psiholog. Medicul i-a propus tinerei să desfășoare sesiuni transgender, adică în fiecare seară să îmbrace haine pentru femei și să defileze prin casă. Se presupunea că asta ar fi de ajuns, dar nu a fost așa. Irina voia să fie mereu femeie, nu doar acasă.   

„Am înțeles că vreau să-mi schimb corpul. Pe internet am citit despre pastile hormonale. O tânără a descris detaliat ce fel de pastile trebuie de băut și în ce doze. Dar nu am văzut mare efect de la ele”, povestește Irina. 

A decis să ceară sfatul unui endocrinolog. A modificat de câteva ori schema de tratament pentru a obține un rezultat mai bun cu reacții adverse minime. Uneori, reacțiile adverse erau puternice. „Din cauza pastilelor am devenit agresivă. Mi-a fost suspendată participarea la activitățile Genderdoc-M (organizație care promovează drepturile comunității LGBT)”, își amintește Irina.  

Despre schimbarea sexului

Acum tânăra ia pastile de două ori pe zi. Tratamentul hormonal va trebui continuat 3-4 ani. După aceasta, tânăra vrea să-și schimbe complet corpul. În Moldova este o comisie specială responsabilă pentru schimbarea genului. Membrii comisiei examinează documentele și urmăresc candidatul pentru schimbarea sexului. Comisia trebuie să se convingă de faptul că persoana are nevoie de o astfel de schimbare. Psihiatrul trebuie să-i elibereze un certificat cu diagnoza „disforie de gen”. Această diagnoză figurează oficial în clasificarea internațională a bolilor (ICD-11) cu numărul F-640. După ce obține acest certificat, persoana poate face intervenția și să ceară în instanță schimbarea documentelor. Irina a depus deja dosarul la comisie și este pregătită să parcurgă această cale. 

„Doar credința în Dumnezeu mă ajută să merg înainte”. Povestea unei femei transgender din Moldova

NewsMaker/Максим Андреев

Despre familie și credința în Dumnezeu

Irina este încrezătoare în ceea ce face și vrea să-și schimbe sexul – chiar dacă va trebui să le înfrunte pe toate de una singură. Părinții nu-i susțin decizia. „Când am mărturisit că sunt membră a comunității LGBT, părinții s-au înfuriat rău de tot. Mi-au spus că le-am spulberat toate visele, că își doreau nepoți. Eu am un frate care le-a satisfăcut așteptările. Are soție și copii – două fiice. Nu am voie să comunic cu nepoatele mele. Fratelui îi este frică că le „voi contamina cu boala mea””, spune tânăra. 

Irina practic nu are prieteni. Tânără nu vrea familie nici chiar atunci când își va schimba sexul: „Trebuie să jertfești cu ceva. Pot să spun că mi-am sacrificat familia pentru a-mi realiza visul”. Dar Irina este ajutată să meargă înainte.

 „Mă salvează credința în Dumnezeu. Am fost de cinci ori pe muntele Athos”, spune ea.

Despre viața de peste hotare

După ce a dezvăluit că este transgender și după cearta cu părinții, Irina a decis să plece peste hotare. Dar și acolo s-a confruntat cu dificultăți. Începând cu probleme la vamă din cauza fotografiei din pașaport care nu corespundea înfățișării reale, până la demiterea fără oferirea unor explicații. Toate s-au întâmplat în Germania. 

Anume în Germania Irina a încercat să socializeze din postura unei femei: „Am început să mă îmbrac ca o femeie, să mă comport ca o femeie, să merg la baia pentru femei”. Irina muncea într-un colectiv de bărbați, care nu prea erau mulțumiți de comportamentul ei. „M-au concediat chiar înainte de Anul Nou și nici nu am avut unde să mă adresez pentru ajutor”, povestește tânăra. 

„Doar credința în Dumnezeu mă ajută să merg înainte”. Povestea unei femei transgender din Moldova

localtvwnep.com

Despre muncă

Când a revenit în Moldova, a aflat că nu mai are viză de reședință în apartamentul părinților: „Tatăl mi-a spus că aceasta nu mai este casa mea, dar eu continui să trăiesc acolo chiar dacă practic nu mai comunic cu părinții. Părinții mi se adresează cu prenume de bărbat, dar pentru mine acest prenume este unul mort”.

Acum tânăra se ocupă de sisteme de ventilare. „Inițial lucram pe teren cu echipele mobile. Comportamentul meu a fost mult timp temă de discuție. Vorbeau mai ales despre faptul că îmi schimb hainele separat de toți ceilalți. Mă insultau, au vrut să mă concedieze, dar în final am fost mutată în secția de producere. Și acolo au încercat să-și bată joc de mine, dar am punctat din start hotarele: vin, îmi fac munca și atât. Restul nu e treaba nimănui. Actualmente sunt angajată oficial”, povestește Irina. 

Irina visează la schimbarea totală și la fericire. Tânăra precizează că terapia hormonală nu este o joacă:

“Sunt oameni care nu au luat o decizie definitivă și își administrează hormoni așa, ca un experiment. Este foarte periculos deoarece unele lucruri sunt deja ireversibile. Mai bine să nu te joci cu așa ceva”.

Irina este în așteptarea răspunsului de la poliție: vor fi aduși în instanță tinerii care au lăsat-o fără păr pe cap sau nu. Este decisă să lupte și în viitor cu discriminarea în raport cu persoanele transgender. „Mulți îmi spun să tac. Să-mi caut de viața mea personală, să fac schimbarea și să nu lupt. Dar voi vorbi. Voi povesti că în Moldova sunt persoane transgender și că acestea întâmpină dificultăți. Voi lupta pentru echitate”, spune Irina.


Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.



Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: