O discuție cu Dan Lozovan, director general Dixi Media, realizată de jurnalista Angela Aramă
– Dle Dan Lozovan, tehnologiile se dezvoltă într-un ritm amețitor și ceea ce era valabil în secolul XX, în parte, se transformă în atavism astăzi. Totuși, radioul supraviețuiește și mă întreb ce înseamnă, de fapt, astăzi, în secolul XXI, acest tip de media?
– Radioul în secolul 21 este o media electronică foarte solicitată și cu o amplă arie de acoperire. În ciuda dezvoltării și a proliferării platformelor on-line audio mobile, radioul continuă să ofere ascultătorilor o varietate mare de divertisment de calitate și informații relevante de actualitate (important – gratuit!), fiind extrem de accesibil. De-a lungul existenței sale, radioul a supraviețuit multor „explozii” ale tehnologiilor audio de divertisment care s-au bucurat de creare inovațională de senzație, ascensiune fulminantă, dar au sfârșit prin ieșire la fel de rapidă din uz. Amintesc doar de, să zicem, casetele compacte și CD playere. Această „supraviețuire” a radioului se datorează, probabil, faptului că acesta continuă să evolueze încet, dar sigur: de la gama de unde mijlocii la gama FM, iar acum la gamele și platformele digitale.
– Odată cu evoluția radioului evoluează și auditoriul său? De fapt, cum ați caracteriza audiența radiofonică astăzi?
– Probabil, veți fi surprinsă să aflați că radioul se bucură de cea mai mare audiență dintre toate resursele audio: aceasta este o veste bună atât pentru ascultători, cât și pentru agenții de publicitate. În ciuda concurenței tot mai mari, radioul (în toate expresiile sale: analogic, digital, online) rămâne a fi cea mai populară platformă audio. În cele mai mari orașe ale Europei, acoperirea radio este de circa 77% din populația totală per săptămână. Streaming-ul ocupă locul al doilea, cu o acoperire de 71%. Podcasturile (mediile digitale conversaționale formate din serii episodice transmise online) sunt pe locul trei, cu 29 la sută, deci, cu o marjă de detașare mare deocamdată.
– Bine, dar, bănuiesc că, cel puțin, amploarea pe care o ia streamingului de muzică afectează consumul de radio!
– Ei, uite că o să vă dezamăgesc și aici: deși serviciul streamingului de muzică online, personalizabil, a făcut progrese semnificative în întreaga lume, radioul rămâne incredibil de rezistent. Se pare că ambele platforme se completează reciproc. Streamingul în Europa este o platformă dominantă în rândul publicului foarte tânăr, în timp ce radioul domină în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 24-54 de ani. Există și o juxtapunere curioasă între bărbați și femei. Femeile sunt mai predispuse să aleagă streamingul de muzică: 50% față de cele 43% care preferă radioul. În același timp, bărbații preferă ceva mai mult să asculte radio.
– Dacă tot vorbim de serviciile streaming, aș vrea să aflu părerea dvs despre prezența în aceste medii a interpreților autohtoni. Există cântăreți de-ai nostri care să fie vizibili în acest sens?
– Din păcate, deocamdată sunt prea puțini. Dar găsești mai mulți interpreți care s-au născut în Moldova, care provin de la noi, dar crează în afară. De exemplu, dintre cei mai apreciați sunt Irina Rimes, Carla’s Dreams, Dan Bălan… Sunt artiști care au la activ piese de top, hituri cunoscute departe peste hotarele țării noastre.
– Ok, să revenim la radio, feblețea dvs. Explicați-mi, te rog, care este motivul acestei durabilități aproape fenomenale a radioului?
– Unul dintre principalele motive pentru care majoritatea audienței continuă să se orienteze spre radio este diversitatea fenomenală a mixului de muzică oferit de liderii emisiei FM. Și chiar dacă streaming-ul oferă selecții din produse similare ca gen (e adevărat, destinate cu grijă utilizatorilor individuali), acest artificiu nu a reușit să diminueze interesul publicului mare pentru muzica difuzată în emisie radiofonică. Să nu uităm nici de prezentatorii radio, care prin intervențiile lor sclipitoare, antrenante, constituie un factor semnificativ determinant pentru alegerea făcută de public în favoarea radioului. De altfel, e de remarcat una dintre caracteristicile exemplare ale radioului – cea de a îmbina, de a intercala muzica și personalitățile de care publicul este interesat și, astfel, fac audiență. În plus, puterea radioului continuă să fie întreținută de versatilitatea sa și de modul extrem de facil de utilizare a platformei respective în comparație cu cele ale concurenților săi, precum sunt streamingul și podcasturile.
– Totuși, vorbim despre situația la zi. Dar dacă aruncăm o privire în viitor, cum se poate schimba aceasta?
– Nu există nici acolo, cel puțin, în viitorul apropiat, mari schimbări. Conform sondajelor, majoritatea consumatorilor de conținut audio radiofonic intenționează să îl folosească în proporții chiar mai mari anul viitor. 24% dintre respondenții cu vârsta cuprinsă între 18 și 54 de ani au spus că vor asculta mai mult radio în 2022 și doar 11% – că îl vor asculta mai puțin. Deci, câștigul net potențial de audiență pentru radio este de cel puțin 13 la sută.
– Bine, dacă radioul rămâne cea mai populară platformă audio din lume astăzi, cum se reflectă aceste tendințe pe piața noastră? Ce restricții împiedică radioul din țara noastră să se dezvolte și să rămână competitiv?
– Activitatea radioului difuzat pe fecvențe terestre în Moldova este reglementată de Codul serviciilor media audiovizuale. Potrivit acestui document, toate posturile de radio din Moldova au obligația de a difuza cel puțin 30% din volumul total de muzică în limba română (din care 10% trebuie să fie furnizată de interpreți locali). În același timp, legislația nu reglementează în niciun fel proporțiile lingvistice ale muzicii audio difuzate (de exemplu, prin streaming) pe internet. Evident, principiile de bază ale concurenței loiale sunt încălcate deoarece ascultătorul online nu se confruntă cu restricțiile care sunt impuse unilateral doar emisiei FM, ușor accesibile publicului larg. Mai mult decât atât, de curând, unii interpreți și producători din Moldova, precum și organizații precum „COPYRIGHT”, Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți (ANPFI) și Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor (CLAD) au lansat o inițiativă de majorare a proporției lingvistice de difuzare – de la 30% la 50% – însoțită de majorarea plăților către artiști.
– E justificată această initiativă din punctual dvs de vedere? Ce urmări pentru radio ar putea avea satisfacerea acestei solicitări?
– Poziția interpreților și a producătorilor, dacă nu este justificată, este cel puțin, de înțeles: în Moldova nu există atât de multe posturi de radio, astfel, este ușor să le controlezi și în acest context, apare tentația de a „tunde oile” odată în plus. Asta în condițiile în care accesul la cei care emit online fără nicio restricție este imposibil de realizat, iar toți radiodifuzorii tereștri sunt la vedere… Ce se va întâmpla dacă aceste cote lingvistice și de participare a artiștilor autohtoni vor fi majorate? Simplu! Auditoriul de la radio va migra pe online (unde nu există nicio restricție, inclusiv, cote: nu au fost și nu vor fi vreodată), veniturile posturilor de radio vor scădea semnificativ, în consecință, logic, vor scădea și plățile către artiști. Oare asta își doresc interpreții și producătorii? Nu cred.
– Dar ați încercat să discutați cu autorii inițiativei respective? Să găsiți un limbaj comun, să vă argumentați poziția?
– Da, recent am avut o întâlnire cu autorii inițiativei. În timpul conversației s-a făcut referire la experiența ucraineană, unde cota de prezență a interpreților locali în emisie radiofonică este acum de 50%. Doar că inițiatorii majorării cotelor în Moldova omit din calculi faptul că populația Ucrainei este de peste 40 de milioane de locuitori, iar industria lor muzicală (națională) este una dintre cele mai puternice din Europa de Est! Evident, autorii ideii de majorare a cotelor de emisie pentru interpreții locali, și-au argumentat propunerea prin necesitatea „promovării muzicii naționale”, „protejarea valorilor culturale naționale”. Dar, iarăși, mă îndoiesc de sinceritatea acestor justificări, pentru că realitatea ne demonstrează cu totul altceva, ținând cont de aceiași experiență din Ucraina: principalul lobbyist pentru creșterea cotelor ce revin muzicii ucrainene în emisiunea posturilor locale de radio, liderul grupului Mad Heads Vadim Krasnookiy s-a mutat în Canada cu reședință permanentă la doar câteva zile după adoptarea legii pe care o promova…
– Vreți să spuneți că argumentele partiotice nu sunt consistente și nu v-au convins?
– Tocmai asta vreau să spun! Cred că motivația producătorilor care pledează pentru creșterea cotelor „naționale” nu este deloc rezultatul unui sentiment „patriotic” accentuat, ci al unuia foarte pragmatic și chiar meschin. Pe de o parte, promovarea noilor artiști la TV îi costă scump, foarte scump! Pe de altă parte, promovarea eficientă a muzicii autohtone online trebuie să se bazeze pe studii serioase pentru că trebuie făcută profesionist, în cunoștință de cauză, cu tot instrumentariul necesar bine însușit. Iar posturile de radio, care deschid calea cea mai eficientă de a familiariza publicul cu muzică nouă, sunt, cum s-ar zice, la îndemână, cu rapoartele trimestriale elaborate deschis și transparent. Așa că de ce să nu le „înhămăm” și să nu profităm de ele?! Producătorii nu vor să se gândească la interesele ascultătorilor (principalul, de altfel, „atu” al emisiei radio), ci la câștigul propriu. Asta e! Sarcina lor este să „bage” posturilor de radio cât mai multă muzică proprie (care, hai să fim sinceri, nu corespunde întotdeauna cerințelor reale ale audienței) pentru a obține o sursă aproape gratuită de promovare intensă a artiștilor în ideea de a „strânge smântâna” la nunți, cumătrii și petreceri corporative. Mă întreb dacă interpreții și producătorii lor plătesc cu acuratețe impozitele către stat din veniturile de la aceste spectacole…
– Bine, dar există practici mondiale la care putem face referință? Bănuiesc că e o problemă cu care s-au confruntat și alții, nu?
– Conform experienței mondiale, menținerea cotelor pentru interpreți și muzică locală în emisia radio este păguboasă chiar și pe piețele mari (cum ar fi, de exemplu, cea franceză sau australiană). Și asta în condițiile în care în aceste țări industria muzicală autohtonă este foarte dezvoltată! Păi, ce să mai vorbim despre piețele mici, precum cea din Moldova?! Repet, o majorare nerezonabilă a cotelor va conduce spre un exod masiv al ascultătorilor posturilor autohtone de radio către internet, unde introducerea oricăror cote este în general imposibilă. Cei care susțin aceste noi restricții nu înțeleg ceea ce este mai mult decât evident: cotele vor genera pierderea exponențială a audienței canalelor radiofonice difuzate pe frecvențe terestre, iar efectul va fi exact opusul celui dorit! Wayne Kloten, directorul Federației Radiodifuzorilor Australieni, are dreptate atunci când afirmă: „În lumea modernă doar cei care nu înțeleg modul în care astăzi oamenii descoperă pentru ei înșiși muzică nouă pot pleda pentru introducerea cotelor de emisie”.
– Este de înțeles poziția dvs dacă-mi permiteți s-o etalez drept poziție a radiodifuzorilor autohtoni. Dar, totuși, cum promovăm muzica interpreților noștri, lăsând la o parte judecățile de valoare privind calitatea acesteia? Există vreo cale de compromis?
– Nici nu e nevoie de compromis, cred, ci de o canalizare corectă a soluției. Vedeți dvs, în fiecare țară din lume există posturi de radio publice/de stat, pe care le finanțează contribuabilii. Existența acestor posturi este justificată de caietul de sarcini mai speciale, în care, printre altele, este stipulată și cea de protejare și dezvoltare a culturii lingvistice și a produsului muzical național. Deci, poate are sens să creștem cotele pentru muzica națională pentru aceste canale? Deși, bănuiesc că și posturile respective vor opune rezistență creșterii cotelor, pentru că și managementul acestora înțelege limpede că lipsa libertății de alegere va genera reducerea substantială a interesului ascultătorilor. Jurnalistul american Henry Louis Mencken a spus odată: „Orice problemă complexă are întotdeauna o soluție – simplă, evidentă și cu siguranță, greșită”. Este mult mai ușor să impui cote majorate de muzică locală posturilor de radio, decât să investești ca stat în dezvoltarea instituțiilor muzicale, să creezi condiții favorabile și confortabile pentru artiștii autohtoni, lucruri care nu sunt atât de vizibile și „utile” atunci când îți „vinzi” programele electorale alegătorilor.
– Oho, sunteți dur cu statul! Dar haideți să vedem dacă la rândul vostru, sunteți chiar așa de imaculați… Mă refer la managementul posturilor de radio. Din câte știu, deja au fost cazuri de penalizare a radiodifuzorilor locali în procesul monitorizării modului în care sunt respectate standardele audiovizuale în radiodifuziune…
– În acest context vreau să vă spun cu toată responsabilitatea că noi respectăm legea, dar ne confruntăm adesea cu o practică neloială de aplicare a prevederilor legale care arată astfel: prietenilor li se permite totul, celorlați li se aplică legea. Astfel, concurenții sunt eliminați, iar nișa eliberată este ocupată de cel care a făcut lobby pentru noile restricții. S-a întâmplat ca posturile de radio să fie amendate pentru un deficit de doar 1% (!!!) conform cotelor existente privind difuzarea interpreților autohtoni. În opinia mea, o eroare atât de mică în îndeplinirea cotelor existente de 10-15% nu trebuie considerată critică. Să nu uităm că radioul este un produs creativ. Și, la urma urmei, nu suntem într-o farmacie, unde o greșeală cât de mică în prescripția unui medicament poate duce la moartea pacientului…
– Aceste nuanțe, credeți, vor fi luate în considerație de noua componență a instituției de reglementare în audiovizual?
– Cred că CA ar trebui să fie mai puțin un organism punitiv și mai mult un instrument eficient de dezvoltare a pieței audiovizuale din țară. De altfel, declarațiile făcute până acum de reprezentanții noii componențe a CA indică faptul că acest organism este destul de prietenos cu toți radiodifuzorii locali. Așa că există o speranță viabilă privind o posibilă dezvoltare a cooperării și conlucrării spre binele tuturor jucătorilor din acest proces.
– Totuși, aș vrea să revenim la cote. Ați menționat mai devreme ceva despre practicile nefaste în acest sens din mai multe țări. Haideți să exemplificăm mai detaliat. Dar mai întâi, să ne oprim la una din întrebările lăsate fără răspuns deocamdată: introducerea cotelor pentru difuzarea muzicii autohtone pot de principiu să contribuie la îmbunătățirea calității producției muzicale locale?
– Nu, nu pot. Experiența multor țări a arătat că acest lucru nu funcționează. În Moldova, astfel de cote sunt în vigoare din 2003, dar tot nu avem suficientă muzică autohtonă de calitate. Problema trebuie pusă altfel, nu cotele sunt soluția. La ce, după părerea mea, are sens să se gândească statul? La investirea resurselor în formarea tinerilor muzicieni care crează în genuri moderne, la crearea unor condiții preferențiale de impozitare pentru aceștia, la subvenționarea muncii în studiourile profesionale, la favorizarea creativității în general – aceste lucruri trebuie făcut cu minuțiozitate. Evident, este mult mai ușor să pedalezi pe „uralele patriotarde” prin introducerea interdicțiilor, a restricțiilor. Uralele nu necesită cheltuieli suplimentare…
– Rezonabil… Haideți să luăm la rând practicile cele mai elocvente privind introducerea cotelor de difuzare a muzicii autohtone. Cu ce începem?
– În Belarus, de exemplu, din 2005 au fost introduse cote stricte pentru interpretarea muzicii locale la radio. Repercusiunile au fost, practic, imediate: în scurt timp, nivelul de audiție a posturilor de radio din republică a ajuns la cel mai scăzut din Europa: acoperirea zilnică este de doar 20% (!). După introducerea cotei de 50% de muzică autohtonă pentru posturile de radio, acestea nu au mai fost capabile să exploreze formate noi. De exemplu, cunoscutul post Radio ROKS și-a schimbat formatul în… „chanson” (!). Nu mai există formate pentru copii, iar asemenea stiluri precum jazz, muzică clasică, muzică rock, practic au dispărut din emisie… Mai mult decât atât, odată cu introducerea cotelor de 75% de muzică locală, formatele majorității posturilor de radio din Belarus au fost reduse la „pop” – CHR, AC, Hot AC, Retro. Abia după relaxarea cotelor posturile rock au revenit în emisie și a apărut pe piață un radio de nișă – Relax. Cotele, de facto, au acționat ca un instrument de „rașchetare” a audienței de pe oferta posturilor de radio. Și încotro a migrat acest public? Spre internet. Și ce, a beneficiat cumva statul din asta?
– Bănuiesc că nu. Dar să luăm exemplul unei țări care nu poate fi suspectată de dictatură. Să zicem, Australia. Ce s-a întâmplat acolo în context?
– Australia a devenit prima țară care a introdus cote (5-25%) pentru difuzarea la radio a muzicii înregistrate de artiștii locali. Asta a fost încă în 1942. Scopul acestei măsuri a fost declarat drept consolidarea „identității culturale”. Însă odată cu creșterea ponderii televiziunii, a numărului tot mai mare de frecvențe radio disponibile și a surselor de muzică online, cota este acum privită ca o măsură extrem de nepotrivită care nu face decât să justifice reticența industriei muzicale din Australia de a investi în dezvoltarea de noi talente autohtone. Acum cotele maxime în vigoare în Australia se limitează la 15%, dar sunt diferențiate în funcție de format.
– Rusia are, din câte știu, o industrie muzicală foarte dezvoltată. Acolo există probleme cu cotele de difuzare a muzicii autohtone?
– În Rusia, producătorii de muzică „patrioți” (ale căror creații sunt adesea departe de a rezista în condițiile concurenței) au cerut, la rândul lor, cote pentru muzica difuzată la radio, insistând pe majorarea volumului de „opusuri” proprii. Dar industria radio a luat o poziție tranșantă împotriva introducerii restricțiilor. Este de înțeles! Vedeți dvs, este important ca radioul să ofere un program creat din ingrediente de cea mai bună calitate, mizând nu pe dorințele producătorilor, ci pe preferințele ascultătorilor. Cu asistența Academiei Ruse de Radio, a fost efectuată o analiză scrupuloasă a conținutului muzical de limbă rusă emis de posturile de radio și s-a dovedit că și fără introducerea cotelor acesta este caracterizat de o varietate mare de genuri, stiluri și formate muzicale (inclusiv la posturile care emit exclusiv în limba rusă). În dialogul dintre legiuitor și industrie, rușii au decis: factorul principal pe care trebuie să se bazeze orice decizie este interesul publicului, libertatea sa de a alege de sinestătăror ce și cât de mult să asculte. Drept urmare, în Rusia nu există cote, iar posturile de radio nu au durere de cap privind câte procente de muzică necompetitivă să difuzeze, ci se concentrează pe crearea unui conținut solicitat de audiență. La urma urmei, cu cât mai mulți oameni ascultă radioul, cu atât mai mult câștigă statul!
– Bine, să zicem că Rusia nu e tocmai exemplul potrivit pentru noi – acolo nu au existat niciodată probleme de discriminare a limbii de stat. Protejarea patrimoniului lingvistic este o problemă pe care o prioritizează, spre exemplu, Franța. Ce se întâmplă acolo?
– Da, Franța este sensibilă la protejarea patrimoniului lingvistic, având în vedere parcursul său istoric, și atitudinea față de cultura națională, față de limba în care sund difuzate la radio cântecele atinge strune delicate. Acolo cotele de muzică autohtonă difuzată la radio au fost introduse în urmă cu 30 de ani pentru a sprijini interpreții locali și pentru a contracara așa-zisa „invazie culturală anglo-saxonă”. Cu toate acestea, nu cu mult timp în urmă, sub presiunea posturilor de radio (ele numesc cotele „asasinul libertății”), parlamentul francez le-a micșorat de la 40 la 35%. Iar pentru posturile specializate în muzică străină a redus și mai mult cotele – la 15%. Reiese că Moldova nu este în mainstream? De fapt, Franța (după câteva decenii de la introducerea cotelor) este, probabil, cel mai bun exemplu în ideea de a înțelege consecințele negative ale introducerii cotelor. În ultimii ani, casele de discuri franceze și-au pierdut o parte din afaceri din cauza transformărilor digitale și sunt nevoite să reducă volumul producției locale. Centrul de Cercetare al Observatorului Muzicii, care monitorizează industria muzicală, estimează că producția de cântece în limba franceză a scăzut cu 51,5% de-a lungul deceniului. Și ce – au ajutat la ceva cotele?! Hai să spunem lucrurilor pe nume: pentru posturile FM care doresc formate bine definite și variate, această lege este un coșmar.
– E chiar așa de sinistru? Această „bătălie” pentru prezumarea lingvistică pe dimensiunea radiofonică este chiar atât de păguboasă pentru industria radio? Dar, pentru industria muzicală?
– Răspund prin exemple. Virgin Radio France, de exemplu, are un format electro-pop, stil în care 99% de muzică este scrisă în engleză. Da, există muzica franceză în acest format, dar e prea puțină. Interpreții scriu și cântă preponderant în engleză, deoarece se străduiesc să-și găsească public nou, inclusiv în străinătate. Prin urmare, odată ce trebuie să respecte legea, postul respectiv e nevoit să difuzeze muzică ce contrazice formatul său! Altceva. Producția muzicală franceză (am văzut deja aceste cifre) a scăzut semnificativ. Capacitatea posturilor de radio de a reda o gamă mai largă de muzică, pentru formatul în care au fost concepute, a scăzut. Unele posturi de radio, precum este principala rețea muzicală NRJ, este pusă în situația să difuzeze repetitiv aceeași muzică franceză, pentru a minimiza riscurile. Conform cercetărilor făcute cu câțiva ani în urmă, aproape trei sferturi din repertoriul francez difuzat pe NRJ era constituit din… doar 10 cântece (!!!) S-a ajuns la absurd… De fapt, există mulți interpreți francezi care cântă în engleză. E perfect explicabil – o fac pentru a intra în topurile mondiale. Totodată, asta înseamnă că ei nu se încadrează în aceste cote și pentru ei nu are chiar niciun sens să se încadreze în acestea. Respectiv, introducerea cotelor în emisia radiofonică a adus pierderi mari studiourilor de înregistrări. Sunt mai puține acum. Deci, vedeți și dvs – nu doar pentru radio, ci și pentru industria muzicală introducerea cotelelor este un dezastru…
– Orice acțiune implică și o doză de rezistență. În calitate de expert și proprietar al unui post de radio, prevedeți acțiuni comune ale jucătorilor din industria radio pentru a discuta problemele industriei cu statul? Mă refer aici la crearea Comitetului Industrial Radio (CIR) Moldova. Crearea acestei structuri poate fi considerată un pas pozitiv într-un astfel de eventual dialog?
– Într-adevăr, reprezentanții industriei radiofonice din Republica Moldova au creat un institut de branșă – Comitetul Industrial Radio (CIR). Și vreau să subliniez că asta nu înseamnă că suntem pe picior de război cu cineva sau împotriva cuiva. Dimpotrivă, noi, ca nimeni altcineva, suntem interesați de dezvoltarea industriei muzicale din țara noastră: cunoscând și protejând interesele ascultătorilor, ne dorim să primim cât mai mult material muzical de înaltă calitate creat de interpreții locali. Concomitent, în baza experienței internaționale, suntem gata să demonstrăm cu lux de amănunte că înăsprirea cotelor de emisie nu rezolvă niciuna dintre problemele legate de dezvoltarea culturii muzicale naționale. Și, da, suntem pregătiți pentru un dialog constructiv cu statul pentru a găsi instrumente rezonabile care să ajute industria muzicală să se dezvolte, iar industria radio – să fie și mai încrezătoare în fața concurenței tot mai dure în ideea acaparării atenției ascultătorului și a timpului său.
– Deci, ce misiune principală are Comitetul? Ce obiective vă propuneți?
– Misiunea CIR este de a proteja interesele tuturor radiodifuzorilor în cooperare cu legislatorii, CA, societățile de drepturi de autor, producătorii și artiștii interpreți. Considerăm că o singură condiție este fundamental importantă – regulile concurenței ar trebui să fie aceleași pentru toți jucătorii de pe piața audio. Majorarea cotelor pentru difuzarea muzicii autohtone la radio ne pune într-o poziție inegală față de serviciile de streaming. Și asta în ciuda faptului că ne desfășurăm afacerile în mod transparent, creăm locuri de muncă și, spre deosebire de serviciile de streaming, plătim impozite în Moldova.
– Aveți și alte proiecte comune în derulare?
– Un alt proiect de branșă este RadioPlayer Moldova. Este o platformă unificată pentru ascultarea online a posturilor de radio din Republica Moldova. Aplicația mobilă RadioPlayer Moldova, creată în cadrul cooperării noastre internaționale, face posibilă, într-un mod simplu și confortabil, audiția celor mai bune posturi de radio din Moldova oriunde există Internet. Puteți asculta radioul preferat, indiferent dacă acesta emite pe bandă FM îm raza unei anumite localități. RadioPlayer Moldova este primul, dar departe de a rămâne singurul pas comun pe care îl face industria radio din țara noastră în aspectul transformărilor digitale.
– Înțeleg că nu renunțați deloc în fața provocărilor și continuați să credeți că radioul va supraviețui în orice condiții. Dar cum ar trebui să fie legislația „ideală” audiovizuală, care v-ar satisfice pe deplin, ținând cont de interesele ascultătorilor posturilor de radio muzicale?
– Sunt departe de a idealiza orice legislație, dar, după părerea mea, ar trebui ca legea în orice caz să se bazeze pe două poziții cheie: eliminarea cotelor obligatorii pentru difuzarea muzicii autohtone de către radiodifuzori și interzicerea retransmisiunilor neadaptate a serviciilor posturilor de radio din străinătate. Sunt mai mult decât sigur că piața noastră este deja „coaptă” pentru ca în Moldova să activeze posturi de radio de diverse genuri, create integral de specialiști locali. Posturile de radio locale, în mod normal, ar trebui să concureze nu cu contenturile împrumutate de la radiodifuzori străini, ci între ele prin prisma ideilor proprii, a cretivității și a identificării de noi talente. Ar trebui să primeze exclusiv interesele ascultătorilor: doar așa vom avea în emisie cele mai bune melodii, atât străine, cât și moldovenești. Iar producătorii locali vor fi preocupați în primul rând de creație calitativă, astfel încât directorii de programe ale posturilor de radio din Moldova „să se bată” pe ele, încercând să le prezinte în premieră ascultătorilor săi! Deci, este nevoie de un compromis rezonabil. Pe de o parte, eliminarea cotelor va liberaliza piața din interiorul țării, iar acest fapt va servi drept imbold pentru crearea și difuzarea unui spectru mai larg de formate (apropo, nu doar bazate pe muzică pop), permițând radioului să concureze într-o competiție loială cu serviciile de streaming pe internet. În același timp, statul, interesat să crească volumul muzicii naționale în emisie, ar putea să implementeze privilegii fiscale pentru posturile care se concentrează pe material autohton. Aici se încadrează perfect și interzicerea retransmisiunii directe, neadaptate pentru publicul moldovenesc, a conținutului livrat de posturi de radio din străinătate.
– Și ultima întrebare – ce posturi de radio vor supraviețui în această lume care se schimbă de la o zi la alta, iar tehnologiile pur și simplu uneori o iau razna?
– Vor supraviețui doar acele posturi de radio prin emisie directă care își pot crea în mod evident și profesionist marca. Ea trebuie să fie ușor recognoscibilă și înțeleasă de audiență, oferind ascultătorilor un produs de calitate pe toate platformele pe care aceștia le utilizează. Posturile „no-name”, neidentificabile, posturile care nu și-au găsit locul în accepția și mintea ascultătorului și posturile care nu au o ofertă valoaroasă, unică în felul ei, fiind în limita benzii FM tradiționale, au o durată de viață limitată.
– Vă mulțumesc! Să le amintim cititorilor că se pot documenta privind subiectele vizate în interviu accesând materialele din studiul Broadcast Programming & Research „Radio in the context of the global audio sphere”, publicat în cadrul conferinței internaționale „Radio in the global media competition” (Moscova, noiembrie 2021).
